Alege RAID 1 dacă
- serverul are 2 discuri, cum au 7 din cele 8 configurații dedicate 4hosting
- aplicația citește mult și scrie moderat, de exemplu un site sau un ERP mic
- vrei cea mai simplă configurație de oglindire, ușor de înlocuit și de reconstruit
RAID 1 și RAID 10 folosesc oglindirea: fiecare bloc de date există pe două discuri. Diferența e numărul de discuri și modul în care datele se împart între ele. Pe un server dedicat, alegerea depinde în primul rând de câte discuri are configurația și de cât de mult scrie aplicația.
| Criteriu | RAID 1 | RAID 10 |
|---|---|---|
| Discuri minime | 2 | 4, în varianta clasică 1+0 |
| Capacitate utilă | Un disc, adică 50 % | Jumătate din total, adică 50 % |
| Exemplu pe discuri 4hosting | 2 × 1,92 TB → 1,92 TB utili | 4 × 3,84 TB → 7,68 TB utili |
| Discuri care pot ceda | 1 din 2 | 1 per pereche, până la 2 din 4 |
| Citire | Poate citi de pe ambele discuri | Poate citi de pe toate cele 4 |
| Scriere | Viteza unui singur disc | Împărțită pe 2 oglinzi |
| Reconstrucție | Copiază tot discul rămas | Copiază doar din perechea afectată |
| Planuri 4hosting potrivite | Toate dedicatele cu 2 discuri | Doar SD Intel 32/256, cu 4 discuri |
| Înlocuiește backup-ul | Nu | Nu |
RAID 1 scrie aceleași date pe două discuri. Capacitatea utilă e cea a celui mai mic disc, conform documentației Red Hat. Pierzi un disc și serverul continuă să funcționeze. RAID 10 clasic grupează 4 discuri în două oglinzi și împarte datele între ele. Capacitatea utilă e tot jumătate din total. Matricea supraviețuiește la două defecte doar dacă discurile cedate sunt în perechi diferite. Driverul md din Linux acceptă RAID 10 și pe 2 sau 3 discuri, cu alte aranjamente, dar pe 2 discuri redundanța e aceeași ca la RAID 1.
La citire, ambele niveluri pot citi de pe mai multe discuri simultan. La scriere, RAID 1 are viteza unui singur disc, fiindcă fiecare bloc merge pe ambele. RAID 10 împarte scrierile pe două oglinzi, deci câștigă la baze de date cu multe scrieri. Reconstrucția copiază datele pe discul nou și durează proporțional cu capacitatea discului. Conform paginii md(4), resincronizarea rulează în fundal, iar matricea rămâne utilizabilă, cu performanță posibil redusă. Un jurnal bitmap reduce resincronizarea după o oprire neașteptată.
RAID-ul software implementează nivelurile RAID în nucleul Linux, prin driverul md, și se administrează cu mdadm. Nu cere un controler dedicat, iar discurile pot fi mutate pe alt server Linux. Un controler hardware are cip propriu și, pe unele modele, cache cu baterie. În schimb, dacă cedează controlerul, ai nevoie de un model compatibil ca să citești discurile. Pentru discuri NVMe, RAID-ul software cu mdadm e o variantă frecventă și bine documentată.
Un ERP cu câteva zeci de utilizatori citește mult și scrie moderat. SD AMD 16/128, cu 2 discuri de 1,92 TB, primește RAID 1 la instalare. Serverul rezistă la defectarea unui disc, iar echipa configurează un backup zilnic extern.
O platformă care importă date continuu are nevoie de volum mare și de scrieri rapide. SD Intel 32/256 are 4 discuri de 3,84 TB, iar RAID 10 oferă 7,68 TB utili, cu scrierile împărțite pe două oglinzi.
Driverul md din Linux acceptă tehnic RAID 10 pe 2 discuri, cu aranjamente speciale. Redundanța rămâne însă aceeași ca la RAID 1: un singur disc poate ceda. Avantajul real al RAID 10, două oglinzi cu date împărțite, apare de la 4 discuri.
Durata crește cu capacitatea discului și cu încărcarea serverului în timpul reconstrucției. Pe RAID 1 se copiază tot discul rămas. Pe RAID 10 se copiază doar din perechea afectată, deci celelalte discuri rămân libere pentru trafic.
RAID copiază instant fiecare modificare pe toate discurile. O ștergere greșită, un ransomware sau o actualizare coruptă ajung la fel de repede pe copie. Backup-ul păstrează versiuni vechi, separat de server, și permite întoarcerea la o stare bună.
RAID 1 e varianta pentru serverele cu 2 discuri; RAID 10, pe 4 discuri de aceeași mărime, dublează capacitatea utilă și viteza de scriere, cu aceeași protecție per pereche.